Mituri şi rituri

MITUL GENEZEI

Cel mai cunoscut mit al genezei lumii provine din Heliopolis. Se spune că la începuturi exista doar o mare întunecată, trupul zeului Nu. Din adâncul apelor a ieșit la un moment dat un munte, iar în vârful lui a strălucit în întreaga lui splendoare Atum, zeul soarelui, creatorul lumii. El scuipă și o creează pe Tefnut, zeița umidității, apoi tușește aducîndu-l pe lume pe zeul Shu, zeul aerului.. Shu este văzut de obicei ca un om, deși unii îi atribuie înfățișare de leu. Tefnut are corp de om și cap de leoaică, sau este în întegime leoaică. Shu și Tefnut devin amanți și în urma relației lor se nasc Geb, zeul pământului și Nut, zeița cerului. Atum creează toate celelalte forțe ale universului.
Nut a născut cinci copiii: Osiris, Isis, Seth, Nepthis si Horus cel bătrân. În prima zi ea l-a născut pe Osiris, care a devenit primul faraon. În a doua zi, s-a născut Horus cel bătrân, zeul cu cap de șoim, divinitatea războiului. În a treia zi, Nut vrea să se odihnească într-o oază, însă din ea țâșnește zeul Seth, zeu al fulgerelor, al deșerturilor și al răzbunărilor. În a patra zi, zeița cerului a născut-o pe Isis, protectoarea culturii, a căminului, a nașterii. În a cincea zi, este adusă pe lume zeița Nephtys.
Dintre cei cinci copii, patru se căsătoresc: Isis se căsătorește cu Osiris, iar Seth cu Nephthys. Într-o zi însă, Osiris o confundă pe Isis cu sora ei, Nephthys (cele două erau gemene) și o lasă însărcinată. În urma acestei confuzii se naște zeul Anubis, cu cap de șacal. Isis află peste puțin timp de acest accident, dar nu vrea să se răzbune, ci dimpotrivă îl adoptă pe Anubis și îl crește ca pe propriul copil. Însă la rândul ei își dorește un copil de la Osiris, copil care avea să moștenească tronul Egiptului.
Seth află de relația dintre Nephthys și Osiris și devine gelos. De aceea el pune la cale un plan pentru a se răzbuna. Seth pune să se construiască un minunat cufăr de lemn parfumat, încrustat, pictat și înfrumusețat. În timpul unui banchet la care se adunaseră toți zeii, Seth arată cufărul și anunță că îl va oferi celui care va atinge exact marginile cu capul și cu picioarele. Toți zeii acceptă să încerce. Singurul care a încăput exact în cufăr era chiar Osiris (se spune că însuși Seth a luat măsurile fratelui său în timp ce acesta dormea). Când Osiris s-a culcat în cufăr, Seth l-a acoperit repede cu capacul. Complicii de complot au sosit imediat, au îndepărtat toți zeii, au bătut cuie în cufăr, ca să nu poată fi deschis și au aruncat cufarul bine ferecat în fluviu.Între timp, deoarece Osiris dispăruse, Seth reclamă tronul în locul lui și îl și primește.
Isis și Nephtys pleacă în căutarea lui Osiris. Îl găsesc, îl mumifică și îl ascund in delta Nilului. Isis suflă viață în soțul ei și concep un fiu: Horus cel Tânăr.
Regele Seth, venit la vânătoare în delta Nilului, descoperă printre trestii sarcofagul lui Osiris. Cuprins de furie, el ciopârțește sicriul, scoate mumia, desface pânzele, face bucăți trupul și aruncă aceste bucăți în cele patru colțuri ale fluviului. Când Isis și Nephtys văd asta, încep să il jelească pe Osiris și lacrimile lor fac fluviul să se reverse. De atunci Revărsarea Nilului este ceva obisnuit în fiecare an în Egipt. Isis pornește din nou în căutarea soțului ei, trecând cu o barcă de-a lungul fluviului. Pe fiecare mal unde găsește o bucată din Osiris construiește un templu în onoarea lui. În cele din urmă strânge toate bucățile, în afară de organele genitale (în amintirea acestui lucru, multe mumii nu vor avea la rândul lor). Osiris este din nou îmbălsămat și mumificat și devine regele lumii de dincolo.

Între timp, Horus ajunge la vârsta maturității și revendică tronul lui Seth. Isis și zeița Neith îl susțin pe Horus, spunând că el este moștenitorul legitim al lui Osiris. Seth sugerează ca zeii să se întrunească pe o insulă și să discute despre această problemă. Dar el spune ca zeiței Isis să i se interzică să vină pe insulă. Dar Isis apare sub înfățișarea unei femei muritoare foarte frumoase, și îl atrage pe Seth la o discuție, făcându-l să recunoască că este necinstit ca unui fiu legitim să i se refuze dreptul la tron. După aceasta Isis își arată adevăratul chip. Seth propune o întrecere: cei doi să facă o cursă cu bărcile, însă bărcile lor să fie de piatră. Horus însă pregătește cu viclenie o barcă de lemn pe care o mânjește cu cretă ca să pară ca făcută din piatră. Astfel, când începe cursa, barca lui Seth, fiind foarte grea, s-a scufundat, iar cea a lui Horus a rămas la suprafață. Înfuriat, Seth se transformă în hipopotam, cu gând să răstoarne și barca adverasrului său dar fără succes. Văzând că nu s-a ajuns la vreo concluzie, Thot hotărăște atunci să ceară și opinia lui Osiris. Acesta cere să-l pună pe Horus pe tronul Egiptului. Atum îl desemnează pe Horus regele Egiptului, după el urmând la conducere faraonii, care vor transmite zeilor rugămințile oamenilor. 
Conform mitologiei egiptene, dinastiile se întemeiau atunci când un zeu îi făcea un copil unei regine. Cât despre Seth, el va sta de acum înainte lângă zeul soarelui. Forța lui Seth îl va proteja pe Atum, zeul deșertului având sarcina de a sta în partea din față a bărcii solare și de 

Mumificare

a-l ucide în fiecare noapte pe șarpele Apophis. Grație lui, soarele va lumina în fiecare dimineață, iar noaptea va fi păzit de pericole.

RITUL INBĂLSĂMĂRII ŞI MUMIFICĂRII

Există multe metode moderne de conservare a corpurilor, însă acestea nu erau la îndemâna egiptenilor în antichitate. Singura metodă cunoscută acestora era uscarea în nisip încins, însă această metodă lăsa corpul în formă nepotrivită pentru sufletul Ka. Nilul a oferit însă soluția. La fiecare revărsare transporta o substanţă importantă pentru mumificare. Vorbim despre natron, o substanță cristalină care a rămas în urmă după retragerea apei Nilului. 

Mumificarea in Egiptul antic era un proces îndelungat şi foarte costisitor. Pentru o mumificare completă se plătea 70 de talente de aur, şi mumia a fost “finalizată” în 70 de zile.
Primele încercari de mumificare au fost eșecuri totale, dar câteva secole mai târziu a găsit tehnica eficace de mumificare.
Mai întâi îmbălsămătorii spălau interiorul și exteriorul corpului. Apoi scoteau organele interne, în afară de rinichi şi inimă.Inima era lăsată în corp deoarece egiptenii credeau că aici este lăcaşul sufletului Ka, iar despre rinichii ştiau că elimină substanţele dăunătoare din corp.
Organele interne erau puse în patru vase acoperite - vase canopice - ce urmau a fi îngropate împreună cu corpul. Fiecare organ intern vital a fost protejat de unul dintre cei 4 fii ai lui Horus. Astfel cum urmează capacele vaselor canopice simbolizează pe :
- Qebensenuf - cu cap de şoim - vasul în care erau intestinele
- Duamutef - cap de şacal - vasul în care era stomacul
- Hepi - cap de babiun - vasul în care erau plamânii
- Amset - cap de om - vasul în care era ficatul.
Creierul a fost scos prin cavitatea nazală cu ajutorul unui cărlig. El nefiind important era aruncat. După acest pas, corpul a fost aşezat pe o masă de imbălsămare şi acoperit cu natron. Acest pas dura 40 de zile.
După aceea corpul era curătat de natron şi unmplut cu diferite ierburi şi uns cu uleiuri speciale (mir,vin de palmier,ulei de cafor), care aveau proprietaţi anti-bacterine.
În final, corpul era acoperit cu rășini și bandajat încă o dată, iar preoții cu măşti ai zeilor Osiris şi Anubis plasau diferite amulete între straturile de bandaje. Întregul proces a fost însoțit de rugăciuni și descântece elaborate. 


Previous page: Calendarul şi zeii
Next page: Religia Egiptului Modern