Cultura şi civilizaţie

Cultura populară

artÎn ”O mie şi una de nopti ”, se spune despre Cairo ca este “mama lumii”, fraza pe care egiptenii de azi tind să o transforme în “mama lumii arabe”. Deşi in politică şi economie acest lucru nu mai este real, totuşi Egiptul poate să afirme că se află în frunte atâta timp cât cultura populară este o preocupare: de la Damasc şi Casablanca sunt difuzate cântecele interpreţilor locali şi (deşi în mai mică măsură se respectă) teatrul.

Cuvântul vorbit

“O mie şi una de nopţi” nu a fost zamislită în Egipt, dar cu siguranţă că Egiptul a ajutat la întreţinerea obiceiului narativ oral din care s-a dezvoltat. Egiptologii susţin ca egiptenilor le plăceau poveştile reuşite şi una din activităţile principale de întreţinere a comunitaţii era ascultarea povestitorului aflat în trecere.
Tot aşa era şi în urma cu cincizeci de ani. În oraşele egiptene povestitorii stăteau în cafenele şi îi distrau pe clienţi o seară sau chiar mai multe. La fel se întâmpla la nunţi. Poveştile erau episodice şi de obicei erau recitate în versuri. Unele necesitau câteva nopţi ca să fie spuse, altele ca “Hilaliya” scrisă într-un un milion de rânduri, durau luni de zile. Aceasta era cultura la cel mai înalt nivel, dar în ultima vreme povestitorii au devenit o raritate cedându-şi locul televiziunii.

Cuvântul scris

Pentru scriitorii egipteni, 1988 a fost fie de sărbătoare fie de tristeţe, pentru că atunci s-a întâmplat ca Naguib Mahfouz să câştige Premiul Nobel pentru Literatură. Chiar şi scriitorul a fost uluit de premiu. Nu pentru ca Mahfouz n-ar fi fost un scriitor de nivel mondial, ci pentru că era privit ca un tradiţionalist - îl citeaza pe Dickens ca influenţa majoră -iar lucrările citate de comitetul Nobel au fost scrise cu un sfert de secol mai devreme.

Cairo, oras cinematografic

În 1927, când americanii îl ascultau pe Al Jonson în “Cântăreţul de jazz” primul film sonor din lume, Aziza Amir a lansat primul film egiptean ”Laila”. Una din formele cele mai populare de film era cel muzical, a cărui acţiune era adesea copiată după Hollywood. Renumita cântăreaţă egipteană, Umm Kalthoum a ocupat o pozitie dominantă atât aici, cât si în sălile de concert din Cairo.movie
Cel mai reuşit parteneriat al său a fost cu actorul Farid al-Atrash, un bărbat elegant, chipeş care, asemenea ei, combina talentul actoricesc cu o voce excepţională. În dezvoltarea cinematografiei egiptene, filmul muzical, era atât de important încât criticul Samir Farid nota: ”S-ar putea spune ca filmul egiptean a devenit sonor doar pentru cântec - fără de care ar putea fi încă şi astăzi mut”. Filmele lui Abo Seif reflectau foarte mult starea timpurilor - politica labilă, puternic pro-arabă şi antiregalistă.
Cel mai cunoscut actor egiptean este Omar Sharif, născut cu numele de Michael Demitri Shalhoub (10 aprilie 1932, Alexandria, Egipt). Sharif a debutat în filmul egiptean Cerul infernului (1953), semnat de regizorul Iusef Șahin; pelicula a fost remarcată în mai 1964, în cadrul Festivalului de la Cannes. Primul rol în limba engleză interpretat de Sharif a fost în producția pentru televiziune Lawrence al Arabiei (1962). Ulterior, actorul s-a stabilit la Hollywood, unde a mai jucat în Doctor Jivago (1965), Funny Girl (1968), iar pentru rolul Monsieur Ibrahim în filmul Monsieur Ibrahimet les fleurs du Coran (2003) a primit premiul pentru cel mai bun actor. A participat ca actor în peste o sută de producții.
Alţi actori renumiti mondial cu rădăcini din Egipt: Julian Fellowes, născut in Cairo (17 august 1949), a câştigat 1 Oscar, nominalizat de 13 ori şi a câştigat 15 alte premii. Amr Waked născut in Cairo (12 aprilie 1973), a interpretat rolul Mohammed Sheik Agiza în filmul Syriana, Ahmed Ahmed născut în Cairo (iunie 1970) a jucat în filmul Iron Man, Gillian Hills născut in Cairo (05 iunie 1944), a interpretat rolul Glenna Kelly în Dallas.

Scena

Majoritatea teatrelor egiptene sunt comice sau melodramatice şi sunt susţinute de statutul vedetelor ca Adel Imam şi al dansatoarei din buric Fifi Abdou. Acest gen de teatru este practicat mai ales în perioada lungilor nopţi de Ramadan.

Revolutia Televiziunii

Este greu de apreciat impactul pe care l-a avut televiziunea asupra vieţii rurale egiptene. Promisiunea facută de Nasser şi Sadat de a lega toate satele la reteaua electrică naţională a avut un efect neprevăzut şi a schimbat viaţa de la ţară pentru totdeauna, pentru că odată cu electricitatea, s-a introdus televiziunea, ea a făcut ca nopţile să fie mai lungi şi astfel agricultorii nu se mai duc la câmp înainte de răsăritul soarelui.
Antenele parabolice, comune în oraşe, au devenit de asemenea un ornament familiar şi în satele situate de-a lungul Nilului şi în cele mai îndepărtate.

Cultura aflată sub ameninţare

În anii 1960 şi 1970, Egiptul era principalul producător de film şi de programe televizate din lumea arabă. În ultimii câţiva ani, cu apariţia unei mari varietăţi de programe străine, dominanţa Egiptului pe piaţa arabă a inceput să scadă.

Sunetul muzicii

Dovada fostei dominanţe a scenei culturale arabe din Egipt este dominată de muzica fostei cântăreţe egiptene Umm Kalthoum. În anii 1960 când Nasser era preşedintele ţării şi naţionalismul a atins un nivel crescut, cântăreaţa cu ochelari de culoare închisă s-a alăturat unui soi de atragere a puterii care astăzi este rezervat telenovelelor americane.
Cântecele lui Umm Kalthoum mai sunt şi astăzi difuzate pe posturile de radio din lumea arabă, aproximativ aşa cum se difuzează Beatles în Occident.
Printre ritmurile ce se pot auzi în ţară, (cu exceptia importurilor din vest) se află muzica shaabi (muzica poporului) un ritm dezvoltat de cântăreţul Ahmed Adawiya în anii 1970. În contrast cu shaabi muzica al-jeel (“generaţia”), este o fuziune de ritmuri disco şi ritmuri locale, iar versurile ei se limitează în general la iubire şi nostalgie.
Cel mai cunoscut cântăreţ şi compozitor egiptean de muzică jeel este Abdel Basset Azeez Diab. Amr Diab este artistul cu cele mai multe vanzari in Orientul Mijlociu din toate timpurile si a primit premiul "The World Music Award" de trei ori: in 1998, 2002 si in 2007.

Egiptenii

egipteanCând Dumnezeu a creat popoarele, zice înţelepciunea arabă, El i-a înzestrat pe toţi cu două calităţi compensatorii; astfel inteligenţei sirienilor i-a adăugat înfătuarea; Irakului i-a dat mândrie pe care a temperat-o cu ipocrizia, iar arabilor din deşert le-a compensat greutăţile cu o sănătate de fier. Egiptul a fost binecuvântat cu abundenţă, cu preţul umilinţei.
Nu este nevoie de o înţelegere profundă a trecutului pentru a vedea că, în măsura în care Egiptul este îngrijorat, Dumnezeu a retras prima jumătate a înţelegerii sale, sau că ar fi încheiat un nou pact cu locuitorii deşertului. Oricum, arabilor din deşert, Dumnezeu le-a dat în ultima vreme abundenţă sub forma petrolului, pe când Egiptul odinioară ţărâm al bogăţiei, a fost supus unor greutăţi neobişnuite, sub forma războiului şi a suprapopulării. Odinioară coşul de pâine al Imperiului Roman, Egiptul urmează astăzi după Japonia şi Rusia ca importator de alimente, şi numai după India în liga ţărilor ce solicită ajutoare.
Dacă sărăcia este un lucru relativ, probabil datorită umilinţei lor, egiptenii o poartă cu o graţie considerabilă. În cea mai săracă regiune din sud, un călător a auzit conversaţia dintre doi agricultori onorabili: ”Săracii europeni” – spuse unul –, ”ar face orice să scape de clima lor oribilă. Zilele trecute am văzut unul care a parcurs tot drumul până aici pe bicicletă.” ”Da” - a răspuns celălalt -, ”pământul lor este acoperit de gheaţă tot anul. Uită-te la noi. Avem soare, apă, tot.” “Într-adevăr, e teribil”, - a concluzionat primul. - ”Khawaga pe care l-am vazut nu avea bani să-şi cumpere pantaloni potriviţi, mergea pe bicicletă în izmene!” Umilinţa egipteană îmbracă multe forme. Una dintre ele este dramatismul vieţii, care provine dintr-o expunere tragică a istoriei. Dacă Occidentul îmbrăţişează ideea progresului ca o soluţie, egiptenii au un impuls de a se întoarce spre un trecut utopic, poate într-un timp când succesorii lui Mahomed, cei patru Califi Drept Îndrumaţi, au adus pământului dreptate, prosperitate şi credinţă adevărată.
Credinţa egipteană este echilibrată de o profundă plăcere pentru pozne. Daca există ceva care să cucerească stima publică cu sfinţenie, aceasta este spiritualitatea; iar pentru umorul egiptean, nimic nu este sfânt. Mai ales bancurile politice sunt haioase si ireverenţioase, dar egiptenii se folosesc de cel mai mic incident ca să provoace râsul.

Femeia în societate

Înainte de 1922 femeile egiptene respectabile din clasa de mijloc sau din înalta societate, musulmane, evreiste sau creştine au purtat voalul. Acest lucru începe să schimba odată cu frumoasa feministă egipteană Hoda Shaarawi cine renunţă intenţionat la voal. În 1935, valurile erau o raritate relativă în Egipt, deşi au continuat să fie purtate în ţările învecinate şi au rămas obligatorii în Peninsula Arabă până în ziua de azi.women
În prezent, în Egipt, voalurile întregi sunt purtate de femeile beduinilor sau de către femeile mai tinere din clasa de mijloc urbană, femei care demonstrează pietatea musulmană. Modestia feminină este aratată prin purtarea unui acoperament al capului. Un alt motiv pentru acest obicei este descurajarea avansurilor făcute de bărbaţi.
După 1930 şi femeile egiptene au început să aibă profesii şi să intre în afaceri. Profesii cele mai căutate de femei sunt: medicină, stomatologie, drept, învăţământ politică.
Însă femeile egiptene nu sunt încă egale cu bărbaţii egipteni, nici în ceea ce priveşte legea, nici în ceea ce priveşte obiceiurile.

Constringere şi supunere

Ruşinea are alte manifestări. Pe nedrept, egiptenii nu au încredere unii în alţii crezând că doar prin presiuni publice oamenii pot fi opriţi să depăşească limitele moralităţii. Această atitudine explică mai mult decât exigenţele politice, omniprezenţa poliţiei în ţară.

Labirintul căsătoriei

Condiţia esenţială absolută pentru relaţii sexuale, precum şi pentru maturitate şi respectabilitate deplină este căsătoria. Pentru femeia egipteană găsirea şi păstrarea soţului potrivit este idealul major al vieţii. După reforma lui Hoda Shaarawi când în sfârşit s-a renunţat la voal, s-a făcut un progres important spre egalitatea dintre sexe, dar mai există tradiţia neschimbată conform căreia o fată rămâne în grija tatălui său până în ziua în care se căsătoreşte. Respectul pentru părinţi şi pentru cei mai vârstnici este atât de puternic înrădăcinat încât este la fel de neobişnuit şi pentru un fiu să părăsească casa înainte de căsătorie. Întreţinerea familiei însă nu este o sarcină uşoară (din punct de vedere material), din acest motiv şi astăzi doar câţiva dintre egiptenii de la oraş îşi permit să se însoare înaintea vârstei de 25 de ani. Obiceiul căsătoriei prevede tânărului, bărbatul care urmează să se căsătorească, să cumpere casă sau apartament, un loc unde să trăiască după căsătorie. Apartamentul poate să fie şi în casa părinţilor băiatului. Pe lângă apartament, viitorul soţ trebuie să cumpere soţiei bijuterii din aur.
women1Apoi cele două familii se întâlnesc pentru a stabilii cine cumpără mobila şi celelalte lucruri necesare casei mirilor. Aceste lucruri se împart între ei conform tradiţiei şi când acestea sunt pregătite, cei doi pot să se căsătorească. Nunta este doar o petrecere de câteva ore, după care cei doi se duc în noua casă unde vor trăi împreună.
În ciuda flexibilităţii islamului (un bărbat poate să aibă maxim patru neveste dar trebuie să fie drept şi just faţă de fiecare dintre ele. O femeie care va deveni a doua soţie poate să refuze să se căsătorească cu un bărbat pe motivul că acesta are deja o soţie. Prima soţie trebuie să fie de acord cu cea a doua) căsătoria este privită ca o înţelegere obligatorie, incheiată mai mult economic. ”Banii şi copiii”, spune Coranul, ”sunt podoabele vieţii”. Egiptenii adoră copii şi familiile numeroase sunt literă de lege. Din mai multe aspecte, familia este mai importantă decât individul ca unitate socială, extinzându-se nu numai la câteva generaţii, ci şi la verişorii îndepărtaţi. Se spune că egiptenii, priviţi ca un întreg, sunt umili, credincioşi şi puţin insolenţi, dar oamenii fiecărei regiuni au trăsăturile lor definitorii.


Previous page: Clima si meteo
Next page: Istorie